Liceul Teologic Ortodox "Cuvioasa Parascheva"

Mănăstirea Agapia, Județul Neamț

Scurt istoric al Liceului Teologic Ortodox din Mănăstirea Agapia

Amplasat într-un spaţiu pitoresc, pe un drum de munte „troienit de codri", Liceul Teologic Agapia, prezintă o fericită îmbinare a frumosului arhitectural şi peisagistic cu tradiţia spirituală românească.


Seminarul a fost înfiinţat în 1949, dar există elemente destule care dovedesc că până la această dată în Agapia nu putem vorbi de un hiatus cultural, ci dimpotrivă ...Mănăstirea străbătută şi împodobită cândva de voievozii muşatini, a fost un focar de cultură încă de la începuturile sale. Aici s-au copiat şi s-au păstrat pentru posteritate scrieri vechi, de o valoare inestimabilă. Aici şi-au petrecut vacanţele an de an, scriitori, artişti şi oameni de cultură, farmecul locului îmbogăţindu-le fără îndoială potenţele creatoare.
Acest filon cultural autentic nu mai putea rămâne pasager. Sfidând trecerea timpului, el şi-a dovedit perenitatea, asumându-şi totodată valenţe formative şi o misiune creatoare.
Aşa a apărut nevoia de şcoală în Agapia.




Încă din 1803, prin hrisovul domnitorului Moldovei Alexandru Moruzi, se deschid în această mănăstire două şcoli în acelaşi timp. O şcoală primară unde „fiicele de boier, de mazili, de negustori şi de toată starea", veneau la mănăstire „pentru învăţătura de carte şi lucrul mâinilor". Ea este prima de acest fel din istoria învăţământului românesc atestată documentar. Cea de-a doua este o „şcoală elenească" pentru catehizarea călugăriţelor şi tinerelor surori, unde pe lângă muzică şi cunoştinţe religioase acestea învăţau şi limba greacă. Această şcoală devenită tradiţională a avut o permanentă continuitate de-a lungul aproape a două secole.

În 1948 Patriarhul Iustinian Marina înfiinţează aici primul seminar. Această şcoală şi-a recrutat cei dintâi discipoli dintre vieţuitoarele mănăstirilor Moldovei şi dintre fetele de preoţi. Profesoarele erau de asemenea numai monahii cu studii universitare.

De menţionat este şi faptul că unele dintre călugăriţele absolvente cu examen de diplomă, au urmat cursurile Institutului Teologic din Bucureşti, luându-şi licenţa în teologie.

În 1959, în plină perioadă de ateism comunist, Seminarul monahal este desfiinţat.

Va fi redeschis în noiembrie 1990, din iniţiativa maicii stareţe Eustochia Ciucanu, absolventă a acestei şcoli. Construirea actualei clădiri în care funcţionează şcoala, a fost terminată în 1993. Odată cu trecerea anilor ponderea monahiilor a scăzut, iar în anul şcolar 2001/2002 ele mai reprezentau doar 2,4% din numărul total de eleve. A crescut ponderea obiectelor de cultură generală, iar cei patru ani de studii se finalizează cu un examen de bacalaureat .


Corpul profesoral este format nu numai din monahii cu studii universitare, ci şi din preoţi ai parohiilor învecinate şi profesori laici. Cadrele didactice sunt bine pregătite profesional, având experienţă didactică.

Menţionăm că absolventele, în proporţie de 75%, îşi continuă studiile atât în facultăţi de teologie cât şi în alte unităţi de învăţământ, dovedind astfel temeinica pregătire din şcoală.

Efortul elevelor şi al profesorilor a fost încununat de-a lungul anilor cu diverse premii şi menţiuni la olimpiadele şcolare.

Şcoala dispune de săli de clasă dotate corespunzător în care se îmbină utilul cu plăcutul, un laborator de informatică cu reţea de calculatoare conectate la internet şi un paraclis.



Astfel, ani la rând, Seminarul din Agapia devenit în anul 2006 Liceu Teologic Ortodox şi-a oferit societăţii roadele sale. Elevele nu numai că au dobândit o bună pregătire teoretică şi practică, dar în primul rând ar fi de menţionat faptul că şi-au însuşit valori morale autentice atât de bine conservate în mediul monahal. Energia acestor copii în formare a fost canalizată spre partea moral-spirituală a vieţii. Au învăţat să se bucure de împlinirile aproapelui, să preţuiască liniştea, să admire frumuseţile cadrului natural în care îşi desfăşoară activitatea, să-şi exprime trăirile în cântec şi multe altele.

Sperăm ca aceste principii odată percepute vor rămâne pentru totdeauna trăsături definitorii ale caracterului lor şi vor fi folosite şi pentru slujirea semenilor. Ca profesoare de religie ele au îndrumat copiii în spiritul cunoaşterii lui Dumnezeu, a iubirii aproapelui, sprijinind astfel şi activitatea preoţilor din parohii.